Arbitrajul în domeniul avocaturii reprezintă un subiect deosebit pentru un profesionist a dreptului.
Majoritatea autorilor consideră că arbitrajul a fost o formă primitivă a justiției, anterioară justiției publice. Astfel, profesorul Frank Elkouri menționează că: ”Arbitrajul este cea mai veche metodă cunoscută pentru soluționarea litigiilor dintre oameni”.
În actuala reglementare națională, art. 541 din Codul de procedură civilă stabilește pentru prima dată o definiție legală a instituției ca fiind: „o jurisdicție alternativă având caracter privat”.
În administrarea acestei jurisdicții, părțile litigante și tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu singura condiție ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice și dispozițiilor imperative ale legii”. Cuprinsul primului alineat al art. 541 confirmă natura jurisdicțională a procedurii, similară celei a justiţiei statale. Aşadar, arbitrajul este un mijloc de soluţionare a litigiilor, prin decizii pronunţate de un terţ, care sunt obligatorii pentru părţi. Intersecția dintre cele două jurisdicţii face, însă, ca ele să se respingă reciproc, excluzând posibilitatea exercitării simultane.
Spre deosebire de arbitrajul voluntar, arbitrajul obligatoriu are o arie de răspândire mai restrânsă, fiind reglementat în România la nivelul unor dispoziţii normative speciale, cum ar fi cazul soluţionării neînţelegerilor ivite între avocaţi cu privire la formele de exercitare a profesiei sau al litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi farmaceutice ori casele de asigurări de sănătate.
Pe de altă parte, dezvoltarea pe care arbitrajul a cunoscut-o, în ultimele decenii, rapiditatea cu care acesta s-a extins, din domeniul dreptului comercial internațional, unde este aplicat cu predilecție, și spre alte domenii, îl prezintă ca fiind o alternativă viabilă la justiția statală.
Pe de altă parte, arbitrajul profesional, deși încă este la început de drum, se prefigurează a fi un mod uzual și practic de soluționare al litigiilor dintre avocați. Cu toate că întâlnim anumite carențe de ordin legislativ la nivelul materiei, este de apreciat inițiativa legiuitorului de a reglementa în acest sensibil domeniu al avocaturii o modalitate particulară și deosebită de soluționare a diferendelor bazată, în primul rând, pe încredere și profesionalism.
Pe viitor, consolidarea unei practici la nivelul Uniunii Naționale a Barourilor din România va fi în măsură să limpezească plaja de aplicare a normelor și să înlăture aceste mici inexactități.
Bineînțeles, o asemenea conduită nu presupune numai alinierea la modificările de ordin procedural realizate prin intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, ci și printr-un studiu de comparație în raport de exemplele pe care ni le pot oferi statele europene. Într-o lume în care Justiția devine din ce în ce mai subiectivă, instituția arbitrajului devine deosebit de importantă și prin aceea că se apropie mai mult de noțiunea primară de dreptate.
Or, pe această temă am publicat un articol care poate fi găsit pe https://www.juridice.ro/597762/arbitrajul-in-domeniul-avocaturii.html